Copiii maltratați prezintă același tipar de activitate cerebrală ca și soldații care au fost pe front

Războiul nu are loc doar pe front! Uneori, războiul are loc chiar în propria noastră casă, în propriul nostru suflet. Un studiu realizat în 2011 de University College London a arătat că copiii care au fost expuși la violență familială au tipare de activitate cerebrală similară cu soldații care au fost în război.

În primul studiu funcțional de scanare a creierului (fRMN) pentru a investiga impactul abuzului fizic și al violenței domestice asupra copiilor, oamenii de știință de la UCL, în colaborare cu Centrul Anna Freud, au descoperit că expunerea la violența în familie a fost asociată cu creșterea activității creierului în două zone specifice ale creierului. Atunci când copiii vedeau imagini cu fețe furioase aceste zone din creier se activau.

Studiile anterioare fMRI care au scanat creierul soldaților expuși la situații de luptă violentă au arătat același model de activare sporită în aceste două zone ale creierului, zone care sunt asociate cu detectarea amenințărilor. Autorii studiului sugerează că atât copiii maltratați, cât și soldații s-ar fi adaptat pentru a fi „hiper-conștienți” de pericolul din mediul lor.

Aceste zone ale creierului sunt implicate și în tulburările de anxietate. Adaptarea neuronală în aceste regiuni poate ajuta la explicarea motivului pentru care copiii expuși violenței în familie prezintă un risc mai mare de a dezvolta probleme de anxietate mai târziu în viață.

Abia acum începem să înțelegem cum abuzul asupra copiilor influențează funcționarea sistemelor emoționale ale creierului. Această cercetare este importantă deoarece oferă primele noastre indicii cu privire la modul în care regiunile din creierul copilului se pot adapta la experiențele timpurii de abuz în casă.

Dr. Eamon McCrory, autor principal al studiului

Dr. McCrory a mai adăugat și faptul că:

Toți copiii studiați erau sănătoși și niciunul nu suferea de o problemă de sănătate mintală. Ceea ce am arătat este că expunerea la violența în familie este asociată cu funcționarea alterată a creierului în absența simptomelor psihiatrice și că aceste modificări pot reprezenta un factorul de risc neuronal subiacent. Sugerăm că aceste schimbări pot fi adaptative pentru copil pe termen scurt, dar pot crește riscul pe termen lung.

În cadrul studiului, care este publicat în revista Current Biology (vezi aici), 43 de copii au avut creierul scanat folosind un scaner RMN funcțional. În studiu, 20 de copii care au fost expuși la violență domestică documentată au fost comparați cu 23 de colegi care nu au fost expuși la violență în familie.

Următorul pas este să înțelegem cât de stabile sunt aceste schimbări. Nu toți copiii expuși violenței în familie vor dezvolta o problemă de sănătate mintală. Mulți își revin și pot avea parte de o viață de succes.

Desigur, profilaxia este mereu o variantă mult mai bună decât tratamentul. Astfel că, cel mai important aspect este ca părinții să facă tot posibilul ca să nu expună copiii la violență directă sau indirectă. Dacă violențele au avut deja loc, este foarte important ca psihoterapia să înceapă cât mai curând. Eu personal recomand psihoterapia de familie în asemenea situații. Rezultatele pe care le-am obținut au arătat clar că psihoterapia de familie funcționează și simptomele pe care le au copiii pot să dispară cu ajutorul ei.