Cum funcționează psihoterapia?

O parte semnificativă din oamenii pe care îi întâlnesc în cabinetul de psihoterapie apelează pentru prima dată la un psihoterapeut. Unii dintre ei au o imagine destul de clară a modului în care funcționează psihoterapia, alții, pe de altă parte, doresc să scape de un simptom neplăcut fără a știi cu adevărat cum funcționează psihoterapia.

Adesea, clienții vin la prima întâlnire cu cereri non-terapeutice precum „Am venit să-mi spui ce să fac” sau „Vreau să se schimbe soțul meu/soția mea”.

Este bine ca omul care apelează la psihoterapie să știe ce presupune aceasta, pentru a decide dacă i se potrivește sau nu această abordare.

Cum funcționează procesul psihoterapeutic?

Există multe stereotipuri în mintea oamenilor cu privire la ceea ce înseamnă a căuta ajutor la un psiholog. Stereotipurile sunt legate de „nebunie” și de stigmatizarea socială. Aceste stereotipuri și tabuuri pot acționa ca o piedică în contactarea unui psiholog.

Am mai spus asta în diverse momente și locuri, dar simt nevoia să o repet și aici: nu este necesar ca cineva să aibă probleme psihice pentru a începe psihoterapia. 

Psihoterapia este despre schimbare, nu neapărat despre boală. 

Procesul psihoterapeutic înseamnă îmbunătățirea calității vieții noastre și este păcat să nu facem psihoterapie pentru că ne este teamă că cineva ar putea să ne eticheteze ca fiind „nebuni” dacă mergem la un psiholog.

De asemenea, este util de subliniat și faptul că „boala mintală” și „sănătatea mintală” nu sunt două aspecte calitativ opuse, așa cum cred mulți în mod eronat. În schimb, ar trebui să ne imaginăm starea noastră mentală ca pe un spectru, la un capăt al căruia putem plasa sănătatea și la celălalt capăt boala mintală.

În timpul vieții noastre ne vom afla într-un punct sau altul al acestui spectru. Uneori vom fi mai aproape de o extremă și alteori mai aproape de cealaltă extremă. Iar acest lucru este complet normal și firesc! Este dovada că organismul nostru funcționează normal și este capabil să reacționeze la stimulii din mediu, care sunt adesea extrem de neplăcuți și stresanți.

De exemplu, faptul că o persoană va experimenta un episod depresiv în timpul vieții sale nu o caracterizează calitativ. Adică, nu o face să fie mai puțin bună (ne-bună)!

Am fi naivi, ca psihologi, să ne lăsăm prinși în acest diagnostic și să ne concentrăm asupra depresiei, dezbrăcând boala mintală de învelișul social, care foarte probabil a activat-o. 

Ar fi o mare scăpare să ne uităm la insomnie și la ideile suicidale și să încercăm să le rezolvăm, dar să nu ne uităm la lipsa de rețea socială a persoanei, la pierderile din viața sa, la lipsa locului de muncă sau la accesul redus la resurse.

Boala mintală este o ocazie de reflecție!

Poate părea că o boala mintală apare brusc, de nicăieri pentru a ne chinui, dar în realitate ea apare cu un scop, are un sens. Este un răspuns la istoria noastră. Boala mintală poate fi o mare oportunitate. Este șansa unei persoane de a lăsa deoparte nevoile altora, de a reduce zgomotele din jurul ei și, poate pentru prima dată, de a-și „auzi” propriile nevoi. 

Dacă cineva decide să intre într-un proces psihoterapeutic, ar trebui să știe că a ales un drum dificil, dureros și lung. Dar, oricât de dificilă și obositoare ar fi, această călătorie poate fi eliberatoare și plină de satisfacții pe parcurs. 

Dacă cineva se angajează în proces și crede în el, atunci este foarte probabil ca psihoterapia să facă minuni pentru el. Desigur, nu sugerez că psihoterapia este un panaceu, nici nu cred că aceeași abordare se potrivește tuturor. 

Un pas foarte important este cel al relației terapeutice, care este materialul de bază pentru ca procesul să fie unul de succes. „Chimia” pe care o avem cu terapeutul nostru, acceptarea și siguranța pe care le simțim în cabinetul său sunt un predictor foarte puternic al rezultatelor.

Psihoterapeutul ne ascultă, nu ne spune ce să facem cu viața noastră

Este important de știut că psihoterapeutul nu este cineva atotcunoscător, care are răspunsurile potrivite la toate întrebările noastre. Este mai degrabă ca o figură parentală care este acolo pentru noi, arătându-și deschis disponibilitatea mentală față de nevoile noastre, gata să ne susțină. Asemenea unui părinte protector, el ne va „ține de mână” și ne va susține în procesul de creștere psihologică.

Psihoterapia este un proces non-directiv. Un psihoterapeut eficient nu ne va împinge într-o anumită direcție și nu își va forța niciodată perspectiva. Este acolo pentru ca noi să ne împlinim potențialul, să devenim cea mai bună și mai împuternicită versiune a noastră.

Psihoterapia necesită timp și răbdare!

În psihoterapie ni se cere să identificăm și să schimbăm tiparele disfuncționale pe care le avem, poate încă de la începutul existenței noastre. Aceste tipare ne-au ajutat ca să supraviețuim până în prezent, dar este posibil ca să nu ne mai servească la nimic bun acum. Deoarece a fost nevoie de ani pentru a le construi și a le stabili, este firesc că este nevoie de timp pentru a le deconstrui și a adopta modele sănătoase de relaționare.

Psihoterapia este unul dintre cele mai mari cadouri pe care cineva și-l poate oferi!

Dacă ești pregătit(ă) să pornești pe această cale, solicită o programare aici.