Articole de psihologie

Masturbarea și pericolele sale

Dacă întrebăm un medic sau un psiholog despre riscurile masturbării, aproape fără excepție ni se va spune că acest comportament este unul bun, chiar dezirabil. Masturbarea ne va ajuta să ne cunoaștem mai bine, ne ajută să reducem nivelul de stres și crează o stare de bine. Adesea, singurul efect secundar pe care ni-l relevă medicii este riscul de autovătămare, dacă practicăm masturbarea compulsivă. Psihologii ne vor spune că dacă abuzăm de masturbare vom avea dificultăți în a crea relații de cuplu sănătoase. Preotul, desigur, ne va spune să încetăm de îndată să ne atingem pentru că malahia este un păcat serios.

„Apetitul sexual, ca orice alt apetit, crește prin indulgență.” C. S. Lewis

Subiectul este unul vast și cred că merită să îl abordăm din mai multe perspective. O perspectivă foarte interesantă mi se pare cea a lui C.S. Lewis. Iată ce spune el în scrierile sale:

Pentru mine, adevăratul rău al masturbării ar fi acela că ia un apetit care, utilizat corect, îl conduce pe individ în afara lui, să-și completeze (și să-și corecteze) propria personalitate prin cea a altuia (și în cele din urmă să corecteze asta și în copii și chiar în nepoți) și îl întoarce în sine: îl trimite pe bărbat înapoi în propria sa închisoare, locul unde poate păstra un harem de mirese imaginare. Iar acest harem, odată recunoscut, funcționează împotriva lui și nu îl lasă să iasă și să se unească cu o femeie adevărată. Căci, haremul este întotdeauna accesibil, este întotdeauna supus, nu necesită sacrificii sau adaptări și poate fi înzestrat cu atracții erotice și psihologice pe care nicio femeie adevărată nu le poate rivaliza.

Instinctul sexual este ceva ce cu toții avem încă din naștere. Problema nu este atracția, dorința de a experimenta sexualitatea, ci modul în care facem acest lucru. Rolul sexului este acela de a ne uni cu o altă ființă umană întrun limbaj al iubirii. Atingerea fizică este unul dintre cele cinci limbaje ale iubirii despre care a scris Gary Chapman.

Sexul, așadar, este o modalitate fizică prin care arătăm persoanei iubite iubirea noastră. Utilizat corect, este ceva frumos și plăcut.

Doar că.. pentru a crea și a menține o relație este nevoie să depunem efort. Acest lucru nu este necesar pe tărâmul imaginației. Dacă viața reală are limitele sale, imaginația noastră nu are limite. Ceea ce în acest caz nu este un lucru bun! În imaginația noastră putem fi cu oricine dorim noi să fim. Nu ni se cere nimic și primim tot ce vrem.

Printre acele mirese fictive, el este întotdeauna adorat, este întotdeauna iubitul perfect: nimeni nu îl presează să renunțe la egoismul său, nimeni nu îi cere să-și ucidă vanitatea.

În cele din urmă, ele – miresele – devin mediul prin care el se adoră din ce în ce mai mult pe sine însuși. Și nu numai capacitatea de iubire este astfel sterilizată, forțată înapoi pe sine, ci și capacitatea de imaginație.

Imaginația, la fel ca sexualitatea, este un lucru bun și extrem de important. Imaginația ne ajută să ne punem în pielea omului de lângă noi, ne ajută să îl înțelegem. Apoi, orice realizăm bun, prima dată îl realizăm în imaginația noastră.

Adevăratul exercițiu al imaginației, în opinia mea, este (a) să ne ajute să-i înțelegem pe alții și (b) să răspundem la artă și unii dintre noi chiar să producem artă.

Doar că.. și imaginația poate fi folosită întrun mod nepotrivit, situație în care putem cădea în capcana ei. Poate nu întâmplător creștinismul afirmă că imaginația este tărâmul necuratului, locul unde își bagă cel mai ușor coada.

Dar imaginația are și o utilizare proastă: să ne ofere, într-o formă fictivă, un substitut pentru virtuți, succese, distincții, etc., care ar trebui căutate în afară, în lumea reală – de exemplu, îmi pot imagina tot ce aș face dacă aș fi bogat în loc să fac bani și să economisesc.

Abuzul lucrurilor bune nu face ca viața noastră să fie și mai bună, ci din contră. Nu degeaba este vorba aceea din popor care zice că ce e mult, strică!

Masturbarea implică acest abuz al imaginației în chestiuni erotice (ceea ce mi se pare că este rău în sine) și, prin urmare, încurajează un abuz similar al acesteia în toate sferele. La urma urmei, aproape munca principală a vieții este să ieșim din noi înșine, din mica închisoare întunecată în care ne naștem cu toții.

Masturbarea trebuie evitată deoarece trebuie evitate toate lucrurile care întârzie acest proces. Pericolul este acela de a ajunge să iubești închisoarea.

Pentru că știu să subiectul este unul vast și oamenii au păreri diferite despre masturbare, sunt curios să aflu care este părerea ta despre masturbare. Crezi că este un lucru bun? Are și potențiale efecte negative? Lasă-mi părerea ta în secțiunea de comentarii.

Referințe

  • Lewis, C. S. (2004–2007). The Collected Letters of C. S. Lewis. (W. Hooper, Ed.) (Vol. 3, p. 758). New York: Harper Collins e-books; Harper San Francisco.
  • Cărțile lui C. S. Lewis se pot găsi pe următoarele platforme: Book Depository, Libris, Cărturești, Elefant, Cartepedia, Bookzone și chiar și pe eMag.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.