Scrie-ți durerile pe nisip și bucuriile pe piatră

Doi prieteni se plimbară în deșert. La un moment dat, cine mai știe din ce motiv, s-au luat la bătaie și unul dintre ei l-a pălmuit pe celălalt.

Acesta din urmă, îndurerat, dar fără să spună nimic, a scris pe nisip: „Astăzi, cel mai bun prieten al meu m-a pălmuit”. Apoi, cei doi au mers mai departe pe drumul lor.

Au continuat să meargă mai departe pe drumul lor până ce au găsit o oază în care au decis să facă o baie. Dar cel care mai-nainte fusese pălmuit aproape că s-a înecat, iar prietenul lui a sărit și l-a salvat.

Când și-a revenit din șoc, a scrijelit într-o piatră: „Astăzi cel mai bun prieten mi-a salvat viața”.

Cel care l-a pălmuit iar mai apoi i-a salvat viața l-a întrebat: „Când te-am lovit, ai scris pe nisip, iar acum ai scris în piatră. De ce?”

Prietenul său a răspuns:
„Când cineva ne rănește, trebuie să ne scriem supărarea pe nisip, de unde vânturile iertării o pot sufla.
Dar când cineva face ceva bun pentru noi, trebuie să gravăm acest lucru în piatră, de unde niciun vânt nu va putea șterge binele făcut.”

Să învățăm și noi din această scurtă poveste ca să ne scriem supărările în nisip și să ne cioplim bucuriile în piatră.